Suicid și tulburări de personalitate

„Dușmanul eternității sălășluiește în personalitate.”

(Eugeni d’Ors)

Ce înțelegem prin tulburări de personalitate?

Tulburare de personalitate este termenul colectiv pentru o serie de diagnostice psihiatrice la adulți, care au în comun perturbarea dezvoltării personalității. În esență, ea se referă la un tipar specific de experiență internă și de comportament durabil, inflexibil, i.e. stabil în timp și diferite situații, care se abate considerabil de la expectanțele mediului socio-cultural al persoanei în cauză. Acest tipar are un impact negativ pe termen lung asupra vieții cotidiene a individului și adaptării sociale și se manifestă conform Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale (ediția a IV-a) în cel puțin două din următoarele domenii:

  • cognitiv (de cunoaștere, în sensul percepției și interpretării în raport cu propria persoană, cu ceilalți și cu diversele evenimente trăite);
  • afectiv (în sensul complexității, intensității, labilității și adecvării răspunsului emoțional);
  • al interacțiunii interpersonale și
  • al controlului impulsului.[1][2]

Care sunt trăsăturile de personalitate cu impact pozitiv asupra riscului suicidar?

Printre trăsăturile de personalitate care protejează împotriva suicidului amintim:

  • capacitatea de a-ți rezolva eficient problemele[3], printr-un mecanism deocamdată incert, probabil prin contracararea sentimentului lipsei de speranță[4];
  • autoeficacitatea – în sensul convingerii sau încrederii unei persoane în propriile aptitudini de a face față cu succes unei situații specifice, ceea ce exercită, astfel, un impact major asupra comportamentului, emoțiilor și gândurilor individului;[5][6]
  • capacitatea de a gestiona durerea psihică;
  • capacitatea de a iniția și menține relații sociale;
  • eficiența obținerii de resurse – care se referă la eficiența obținerii de resurse materiale în diferite domenii ale vieții (cum ar fi: locuință, educație, finanțe, sănătate, suport social, asistență juridică etc.);[7]
  • speranța în ceea ce privește viitorul.[8]

Care sunt trăsăturile de personalitate cu impact negativ asupra riscului suicidar?

Dintre diferitele trăsături de personalitate, un impact negativ deosebit asupra riscului suicidar îl au printre altele:

  • iritabilitatea,
  • impulsivitatea/agresivitatea,
  • oscilările frecvente ale dispoziției,
  • tendința spre anxietate,
  • tendința spre introvertire, atitudine autocritică, imagine de sine negativă și
  • capacitatea precară de rezolvare a problemelor.

Dintre multiplele tulburări de personalitate, ne vom concentra în cele ce urmează pe tulburarea de personalitate borderline, singura tulburare de personalitate între ale cărei criterii de diagnostic este inclusă tentativa de suicid.

Tulburarea de personalitate borderline

Ce semnificație are termenul „borderline”?

Termenul borderline se poate traduce din engleză ca ”linie de frontieră” sau ”linie de graniță” și face referire la dificultatea de repartizare a acestei tulburări în clasificarea diferitelor tulburări psihice. În momentul de față, pentru aceeași tulburare se utilizează și termenul de tulburare de personalitate emoțional-instabilă, conform clasificării internaționale a maladiilor, cu o referire mai precisă la elementul esențial al acestei tulburări (tiparul durabil de instabilitate).

Care sunt elementele esențiale ale tulburării de personalitate borderline?

Conform manualului de diagnostic al Asociației Americane de Psihiatrie, elementul esențial al  tulburării de personalitate borderline este un tipar pervaziv de instabilitate în ceea ce privește relațiile interpersonale, imaginea de sine și afectele, dublat de impulsivitate și exteriorizat prin cel puțin cinci din următoarele:

  • eforturi frenetice de a evita abandonul real sau imaginat;
  • tipar de relații interpersonale intense și instabile caracterizat de alternarea, deseori rapidă, între idealizarea extremă și devalorizarea extremă;
  • nesiguranță și instabilitate marcată a imaginii de sine și a sentimentului de identitate personală;
  • impulsivitate, cu potențial autoprejudiciant, în cel puțin două domenii (cum ar fi de pildă: jocurile de noroc, cheltuielile iresponsabile, abuzul de substanțe psihotrope, șofatul periculos, promiscuitatea sexuală);
  • comportament suicidar recurent, gesturi suicidare, amenințări cu suicid sau acte de auto-mutilare;
  • reactivitate marcată a dispoziției, cu instabilitate afectivă consecutivă (sub formă de iritabilitate, anxietate, disforie episodică intensă, cu o durată limitată de regulă la câteva ore);
  • sentiment cronic de vid interior (eng. emptiness);
  • mânie inadecvată, intensă ori dificultate în a-ți controla impulsurile agresive (manifestată de ex. prin accese frecvente de furie, bătăi frecvente);
  • apariția ideației paranoide sau a simptomelor disociative severe, dar tranzitorii, în condiții de stres.[9]

Cât de frecvent se asociază suicidul și comportamentul auto-vătămător cu tulburarea de personalitate borderline?

Auto-vătămarea și tentativele de suicid sunt cele mai îngrijorătoare și primejdioase elemente asociate tulburării de personalitate borderline. Ele devin cu timpul un ”mod de viață”[10] pentru persoanele cu această tulburare de personalitate, care le pot utiliza în sens comunicativ și chiar manipulativ față de o persoană de al cărei abandon se tem, cu scopul de a genera sentimentele de milă și teamă.

Ideația suicidară putem afirma că este deosebit de frecventă la persoanele cu această tulburare, studiile arătând că 60-70% (după alții chiar 84%[11]) dintre persoanele cu tulburare de personalitate borderline au comis cel puțin 1 tentativă de suicid în viață, iar în jur de 10% sfârșesc prin a se sinucide, mai ales la vârste tinere și în primul an de contact (urmărire).[12][13] Din totalul suicidurilor finalizate, persoanele cu tulburare de personalitate borderline reprezintă aproximativ 9-33%.[14]

Comportamentul auto-vătămător se referă la o acțiune autodistructivă deliberată  (prin tăiere, ardere, lovire, mușcare), în absența unei intenții suicidare. Ea se întâlnește la aproximativ 50-80%[15] din persoanele cu tulburare de personalitate borderline și de regulă este repetitiv.[16] Din relatările pacienților reiese faptul că actele autodistructive se efectuează de regulă în scopul ameliorării anxietății și a durerii psihice pe care o percep ca fiind de nesuportat în acel moment. Cei implicați în acest sens văd diferitele acte autovătămătoare ca unica modalitate (nu lipsită de riscuri) de a face față unor asemenea situații în acele momente.

Printre riscurile comportamentului autovătămător sau ale tentativelor de suicid menționăm handicapul fizic, care apare nu rareori asociat acestora. Mai mult decât atât, decesul prematur reprezintă un pericol real în cazul persoanelor cu această tulburare, mai ales în cazul asocierii altor factori de risc suicidar, cum ar fi o tulburare afectivă sau o tulburare în legătură cu anumite substanțe.[17] De asemenea, asocierea consumului de alcool sau chiar de droguri la aceste persoane, în principal în scop anxiolitic, este adesea asociată și întâlnită în practica psihiatrică, care conduce, la rândul ei, la dezinhibiție și la o cu atât mai slabă capacitate de a-și controla impulsurile, cu un potențial autodistructiv și chiar suicidar mai pronunțat.

Care sunt factorii care implică un risc suicidar mai crescut în contextul tulburării de personalitate borderline?

Printre principalele trăsături clinice prezente în cadrul tulburării de personalitate borderline care pot avea un potențial negativ asupra riscului suicidar, se numără:

  • numărul tentativelor suicidare anterioare;[18]
  • abuzul psihic sau fizic în copilărie;[19]
  • separarea părinților sau pierderea timpurie a unui părinte;
  • problemele școlare sau legale;
  • tratamentul deficitar/întreruperea contractului terapeutic;[20]
  • impulsivitatea (componenta cea mai puternic corelată comportamentului suicidar);[21]
  • distanțarea interpersonală;
  • deznădejdea/disperarea.[22]

Pentru a afla mai multe despre principalele strategii de prevenție a sucidului în cadrul tulburării de personalitate borderline, poți face clic aici.

Autor: Dr. Faluvégi István-Leopold
Data publicării: 31.12.2015
Data ultimei actualizări: 31.12.2015

 

[1] Manual de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale. Ed. Marian Popa; Marin Stancu. Ediţia IV revizuită. Bucureşti: Asociaţia Psihiatrilor Liberi din România; 2003.  p. 685,689.

[2] Montreuil M, Doron J. Tratat de psihologie clinică și psihopatologie. Ed. Șerban Ionescu; Alain Blanchet; trad. Aliza Peltier. București: Editura Trei; 2009. p. 183.

[3] Donald M, Dower J, Correa-Velez I, Jones M. Risk and protective factors for medically serious suicide attempts: a comparison of hospital-based with population-based samples of young adults. Australian and New Zealand Journal of Psychiatry. 2006;40(1):87-96.

[4] Chapman AL, Specht MW, Cellucci T. Factors associated with suicide attempts in female inmates: The hegemony of hopelessness. Suicide & Life-Threatening Behavior. 2005;35(5):558-569.

[5] Bandura A. Self-efficacy. V.S. Ramachaudran (Ed.) Encyclopedia of human behavior, 4. New York: Academic press; 1994. p. 71-81.

[6] Meadows LA, Kaslow NJ, Thompson MP, Jurkovic GJ. Protective factors against suicide attempt risk among African-American women experiencing intimate partner violence. American Journal of Community Psychology. 2005;36(1-2):109-121.

[7] Ibid.

[8] Ibid.

[9] Manual de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale, p. 706-710.

[10] După Otto Kernberg, citat de: Friedmann C. Psihiatrie. Constanța: Ex Ponto; 2000. p. 417.

[11] Black DW, Blum N, Pfohl B, et al. Suicidal Behavior in Borderline Personality Disorder: Prevalence, Risk Factors, Prediction, and Prevention. J Pers Disord. 2004;18:226-239.

[12] Paris J, Zweig-Frank H. A 27-year follow-up of patients with borderline personality disorder: a double-blind, placebo-controlled, randomized study. J Clin Psychiatry. 2008;69:603-608.

[13] Oldham JM. Borderline personality disorder and suicidality. American Journal of Psychiatry. 2006;163:20-26.

[14] Black et al. Suicidal Behavior in Borderline Personality Disorder, 226-239.

[15] Oumaya M, Friedman S, Pham A, et al. Borderline Personality disorder, self-mutilation and suicide: literature review. Encéphale. 2008;34(5):452-458.

[16] Conform aceluiași studiu, 41% dintre aceste persoane au comis un număr de peste 50 de automutilări.

[17] Manual de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale, p. 708.

[18] Black et al. Suicidal Behavior in Borderline Personality Disorder, 226-239.

[19] Soloff PH, Lynch KG, Kelly TM. Childhood abuse as a risk factor for suicidal behavior in borderline personality disorder. J Pers Disord. 2002;16:201-214.

[20] Black et al. ibidem.

[21] Mann JJ, Waternaux C, Haas GL, Malone KM. Toward a clinical model of suicidal behavior in psychiatric patients. Am J Psychiatry. 1999;156(2):181–9.

[22] După Otto Kernberg, citat de: Carol Friedmann. Psihiatrie, p. 417.