Suicid și tulburări psihice

Comportamentul suicidar este rezultatul unui proces pe parcursul căruia diferiți factori demografici, sociali, genetici, biologici, psihologici și clinici se îmbină în mod complex, plasând individul într-o zonă de risc. Dintre toți acești factori, cei clinici și, implicit, tulburările psihice sunt considerați a fi cei mai importanți, ceea ce ne îngăduie să spunem că suicidul și tulburările psihice merg ”mână în mână”. Analizele retrospective efectuate pe cazuri de suicid au evidențiat faptul că 90-95%[1] dintre cei ce s-au sinucis au suferit cel puțin de o tulburare psihică sau deseori chiar de o asociere a două sau mai multor tulburări psihice, așa-numita comorbiditate. Printre cele mai comune se numără depresia și abuzul de alcool, dar și tulburările de personalitate sau schizofrenia, mai ales la persoanele sub 30 de ani. Pe de altă parte, aparținătorii persoanelor sinucise neagă suferința psihiatrică în majoritatea cazurilor, cu preponderență la cei tineri. Acest lucru pare să fie explicat prin faptul că anumite tulburări psihice, precum reacțiile acute de stres, tulburările de personalitate, alcoolismul sau chiar depresia sunt rareori considerate o boală de aparținători.[2]

În ciuda numeroaselor semne de întrebare legate de suicid, există, pe de altă parte, și câteva certitudini. Studiile efectuate indică două fenomene specifice atât țărilor industrializate, cât și în celor în curs de dezvoltare:

  1. Majoritatea celor care comit suicid suferă de o tulburare psihică.
  2. Suicidul și comportamentul suicidal se regăsesc mai frecvent în rândul pacienților psihiatrici.[3]

Pe de altă parte, nu trebuie să simplificăm exagerat această problemă complexă, reducând totul doar la patologia psihiatrică. La fel de adevărat este și că majoritatea celor care suferă de o patologie psihiatrică nu iau în calcul ideea sinuciderii și nu au avut nici o tentativă de suicid.[4][5]. Cu alte cuvinte, nu trebuie să privim suicidul ca pe o consecință „naturală și de așteptat” a tulburărilor psihice,[6] ci mai degrabă ca pe o complicație a acestora (ca, de pildă, depresia, alcoolismul etc.), la care, însă, contribuie în egală măsură și factori de risc adiționali.

Printre cele mai importante tulburări psihice cu implicații asupra suicidului, se numără:

Autor: Dr. Faluvégi István-Leopold
Data publicării: 31.12.2015
Data ultimei actualizări: 31.12.2015

 

[1] Cavanagh JT, Carson AJ, Sharpe M, Lawrie SM. Psychological autopsy studies of suicide: A systematic review. Psychological Medicine. 2003;33(3):395–405.

[2] Beskow J. Självmord och självmordsprevention. Om livsavgörande ögonblick. Lund: Studentlitteratur; 2000.  p. 96,120.

[3] WHO. Att förebygga självmord – ett stödmaterial för primärvården [Internet].  Stockholm: Karolinska Institutets folkhälsoakademi; 2009.  p. 6. [Online 31 decembrie 2015] URL http://ki.se/sites/default/files/who_primarvarden_stodmaterial.pdf.

[4]  Sher L, Oquendo MA, Mann JJ. Risk of suicide in mood disorders. Clin Neurosci Res. 2001;1:337–344.

[5] Nock MK, Hwang I, Sampson N, Kessler RC. Mental disorders, comorbidity, and suicidal behaviors: Results from the National Comorbidity Survey Replication. Molecular Psychiatry. 2010; 15(8): 868–876.

[6] Nyberg U. Konsten att rädda liv  – Om att förebygga självmord. Stockholm: Natur&Kultur; 2013. p. 32.

[7] WHO. Att förebygga självmord, p. 6.

[8] Hawton K, Houston K, Haw C, et al. Comorbidity of Axis I and Axis II disorders in patients who attempted suicide. American Journal of Psychiatry. 2003; 160(8):1494–1500.