Suicid și schizofrenie

Suicid și tulburări psihotice

„Nu există geniu fără un dram de nebunie.”
Aristotel

Ce înțelegem prin tulburări psihotice?

Termenii ”psihotic” sau ”psihoză” provin din gr. ”psyche” (psihic) și  ”osis” (stare anormală) și se utilizează în psihiatrie cu scopul de a descrie incapacitatea de a testa realitatea sau pierderea contactului cu aceasta, ceea ce, în sensul cel mai restrâns, se referă la apariția halucinațiilor (percepții senzoriale false) și a ideilor delirante (certitudini false). La acestea din urmă se mai pot adăuga: limbajul și comportamentul dezorganizat sau catatonic, cum ar fi, de pildă, cazul schizofreniei.[1]

În practica psihiatrică, la acest capitol sunt incluse mai multe tulburări, dintre care cea mai importantă este schizofrenia. În afara acesteia, putem aminti, spre exemplu, tulburarea schizoafectivă, în care, pe lângă simptomele caracteristice schizofreniei, apar un episod afectiv (depresiv major sau maniacal de pildă) și tulburarea delirantă, caracterizată exclusiv prin prezența diferitelor idei delirante (de regulă) nonbizare.

Care sunt simptomele caracteristice schizofreniei?

Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, simptomele caracteristice schizofreniei pot fi subdivizate în:

  • simptome pozitive, în sensul excesului sau al distorsionării unor funcții psihice normale, precum:
    • ideile delirante (distorsionarea conținutului gândirii și apariția de convingeri eronate bazate pe interpretarea greșită a percepțiilor și a experienței);
    • halucinațiile (distorsionarea percepției și apariția îndeosebi a halucinațiilor auditive, caracteristice schizofreniei);
    • limbaj dezorganizat (distorsionarea procesului gândirii și a limbajului prin apariția implicită a deraierilor frecvente, a incoerenței);
    • comportamentul puternic dezorganizat sau catatonic (distorsionarea autocontrolului comportamental); și
  • simptome negative, în ideea diminuării sau chiar a pierderii unor funcții psihice normale, mai exact:
    • aplatizarea afectivă (tocirea și răceala afectivă exteriorizate printr-un facies indiferent și imobil);
    • alogia (sărăcirea marcată a conținutului gândirii și, implicit, a limbajului);
    • avoliția (lipsa energiei, a motivației și a interesului și, implicit, incapacitatea de mobilizare în vederea efectuării anumitor activități).[2]

Cât de frecvent apare suicidul la persoanele cu schizofrenie?

Managementul riscului de suicid, în cazul persoanelor cu schizofrenie, reprezintă o provocare comună, însă nu mai puțin complexă cu care se poate confrunta un psihiatru. Suicidul este o complicație frecvent asociată schizofreniei, explicată parțial prin utilizarea metodelor mai violente; 25-50% dintre cei cu acest diagnostic prezintă tentative de suicid, iar 5-10% (după alții chiar 15%) reușind să-și ia viața.[3][4][5]

Care sunt fazele tulburării cu un risc mai ridicat?

O primă fază de risc suicidar este chiar perioada inițială, de debut, a tulburării, când se pune diagnosticul pentru prima dată. Riscul de suicid din primul episod psihotic este de aproximativ trei ori mai mare în raport cu tulburarea cronică.[6]

În mod surprinzător, cel mai mare risc suicidar apare în faza de remisiune clinică a simptomelor psihotice ca urmare a apariției depresiei (postpsihotice), când individul în cauză percepe situația existentă ca pe un dezastru personal, cu apariția consecutivă a deznădejdii și disperării.[7] Chiar și capacitatea unei conștientizări mai bune a tulburării se poate asocia unui risc mai crescut de suicid.[8] O deosebită vulnerabilitate față de suicid o prezintă și perioada imediat următoare externării din spital din cauza dificultăților de acceptare și adaptare la un nou mod de viață marcat de limitări și renunțări dureroase.[9]

Deși rareori, suicidul poate surveni în perioada psihotică acută sub influența halucinațiilor imperative (comenzi halucinatorii). Convingerile delirante pot, la rândul lor, conduce pacientul la un suicid plănuit și chiar dus la îndeplinire cu multă iscusință.[10] Literatura de specialitate descrie și o formă aparte de suicid, așa-numitul ”suicid altruist”, care poate să apară în cadrul mai larg al delirului cu conținut apocaliptic, când individul suferind este pe deplin convins că unica rezolvare pentru a-i feri pe cei dragi de o suferință iminentă este uciderea acestora, urmată de suicid.[11]

Care sunt factorii asociați unui risc suicidar mai crescut?

Printre factorii asociați unui risc suicidar mai pronunțat, în cazul persoanelor cu schizofrenie, amintim:

  • vârsta și starea civilă – bărbat tânăr (<30 de ani), de sine stătător/necăsătorit,
  • pierderea capacității și a locului de muncă;
  • nivelul educațional crescut (studii superioare), un IQ crescut, o funcție premorbidă crescută;[12]
  • faza inițială a tulburării, cărora li se șoate asocia confuzia, jena, rușinea teribilă, dar și frica de dezintegrare mentală;
  • recăderile frecvente – cu risc mai crescut la cei netratați, dar o atenție deosebită trebuie acordată și fazei incipiente a recuperării, când, în ciuda aparentei îmbunătățiri, persistă sentimentele de vulnerabilitate și disperarea;
  • depresia și consumul de alcool asociat – cu precădere importante în cazul unei recăderi sau imediat după externarea din spital;
  • anxietatea marcată, neliniștea, agitația psihomotorie, impulsivitatea, comportamentul agresiv;
  • ideația paranoidă, (tipul paranoid).[13]

Pentru a afla mai multe despre principalele strategii de prevenție a sucidului în cadrul schizofreniei, poți face clic aici.

Autor: Dr. Faluvégi István-Leopold
Data publicării: 31.12.2015
Data ultimei actualizări: 31.12.2015

 

[1] Manual de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale. Ed. Marian Popa; Marin Stancu. Ediţia IV revizuită. Bucureşti: Asociaţia Psihiatrilor Liberi din România; 2003. p. 297.

[2] Manual de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale. p. 299,312.

[3] Palmer BA, Pankratz VS, Bostwick JM. The lifetime risk of suicide in schizophrenia: a reexamination. Arch Gen Psychiatry. 2005;62:247-253.

[4] WHO. Att förebygga självmord – ett stödmaterial för primärvården [Internet].  Stockholm: Karolinska Institutets folkhälsoakademi; 2009.  p. 8. [Online 31 decembrie 2015] URL http://ki.se/sites/default/files/who_primarvarden_stodmaterial.pdf.

[5] Meltzer  HY, Fatemi  H. Suicide in schizophrenia: the effect of clozapine. Clin Neuropharmacol. 1995;(18suppl):18-24.

[6] Palmer BA, et al. The lifetime risk of suicide in schizophrenia, 247-253.

[7] Kim CH, Jayathilake K, Meltzer HY. Hopelessness, neurocognitive function, and insight in schizophrenia: relationship to suicidal behavior. Schizophr Res. 2003;60:71-80.

[8] Burdeois M, Swendsen J, Young F et al. InterSePT Study Group: Awareness of disorder and suicide risk in the treatment of the schizophrenia: results of the International Suicide Prevention Trial. Am J Psychiatry. 2004;161:1494-1496.

[9] Friedmann C. Psihiatrie. Constanța: Ex Ponto; 2000.  p. 211,415.

[10] Ibid., p. 232.

[11] Ibid, p. 146.

[12] De Hert M, McKenzie K, Peuskens J. Risk faktors for suicide in young people suffering from schizofrenia: a long-term folow-up study. Schizophr Res. 2001;47:127-134.

[13] WHO. Att förebygga självmord, p. 8-9.